Strazile spun o poveste

Intr-una din zilele cu temperaturi neobisnuit de placute pentru data din calendar, ma plimbam pe strazile vechi de pe langa Cismigiu care inca pastreaza ceva din aerul interbelic.
Cei care ma stiu s-au plictisit, sau nu, ratacindu-se cu mine pe strazi si admirand case vechi, asa ca asta poate fi considerat un hobby.

Strada pe care am descoperit-o de curand era, parca, desprinsa dintr-o poveste. Case vechi de-o parte si de alta, linia de tramvai pe mijloc, si orizontul deschis fara a trebui sa lasi capul mult pe spate. Nu vreau sa vorbesc despre starea in care ajunsesera casele, sau despre brutalitatea cu care au fost facute investitiile in gaze, lumina, internet, astea se pot schimba.

Una peste alta, Bucurestiul poate fi frumos daca inca poate sa spuna povesti frumoase oamenilor sai.

PS: De ceva vreme ma gandesc sa strang poze cu casele care imi plac din Bucuresti. Momentan sunt 3, cand se vor strange mai multe le voi pune aici, impreuna cu povestile lor, daca le aflu.

Vila vs casa

Ce este o vila?
Ce este o casa?
De cand casa cu etaj este vila?
De cand o casa fara etaj nu este vila?

Pentru ca nu este.

Mai multe despre ce a fost si ce este o vila pe...http://en.wikipedia.org/wiki/Villa

Inceput

Ma gandesc la inceputuri ca la plecarile in vacanta, cu entuziasm si nerabdare, cu emotie si cu frica. Dar imi place, si abia astept sa descopar, sa invat, si sa cresc; si atata timp cat plecarile sunt catre locuri pe care mi le-am dorit si cu oameni potriviti totul va fi bine. ^_^

Luck is an attitude

Unitate

De cateva saptamani il urmaresc pe John Maxwell. Mai jos il puteti vedea intr-unul din videoclipurile sale zilnice "A minute with Maxwell" in care vorbeste despre unitate.

Una din frazele care mi-a ramas: "...viziunea e a mintii si valorile sunt ale inimii."

http://johnmaxwellteam.ro/unitate/

Tu si Dumneavoastra

Am crescut vorbind cu toti adultii cu "dumneavoastra", orice altceva era privit ca lipsa de respect. Exceptie au fost doi veri "rebeli" de-ai lui tata carora intotdeuna le-am spus pe nume, la cererea lor.
Cand am inceput sa lucrez am fost incurajata sa adopt o adresare mai putin formala in relatia cu clientii. La inceput mi s-a parut dificil, ba chiar ma gandeam ca e o lipsa de respect sa vorbesc la pertu cu oameni superiori ierarhic sau mai in varsta. Cu cei in foarte varsta inca mai am retineri :).

Acum vad lucrurile altfel. Respectul nu sta in formulele de adresare, ci in atitudine - si de aici nuantele pe care politetea si familiaritatea le pot lua. Ba mai mult, am inceput sa percep formulele de politete ca pe o distanta impusa de mine sau de cel cu care vorbesc.
Si totusi...noroc cu adresarea in limba engleza.

Gand # 4

Nimic trainic nu se poate cladi pe indiferenta...

Despre o inmormantare

Ma gandeam azi cum se deruleaza filmul unei inmormantari...mai intai primesti vestea, apoi nici nu apuci sa te aduni pentru ca incepi sa dai telefoane pentru a aranja lucrurile - angajezi o firma pentru servicii funerare complete :D (adica cosciug, dric, una/doua coroane), apoi colaci, farfurii, mancare pentru pomana, bani pentru preot, gropar si altii. Totul pe repede inainte si incepi sa te dezmeticesti dupa ce s-a petrecut totul.

Si faci toate astea pentru cel/ cea care a fost, si pentru ca asa trebuie, urmand ca cei care au ramas sa sufere mai tarziu...

Cat timp ai sa stai tu cu tine de la momentul primirii vestii pana la faza de organizare?! ...cat stai singur si fumezi o tigara...

Evolutia Facebook la mine

Mi-am facut cont pe Facebook cand am fost in Franta, in 2007. Motivele - toti ceilalti aveau si vorbeau pe Facebook pentru iesiri, era printre putinele site-uri care mergeau pe netul din camin.

La scurt timp i-am convins si pe cei din jurul meu sa-si faca - pe parinti ca sa-mi vada pozele pe care nu aveam cum sa le trimit, si pe prietenii de acasa ca sa stie de mine. La inceput era foarte personal - doar oamenii aproapiati, cei cu care imi petreceam zilele la scoala, ori cei care erau acasa, in Romania, maxim 50; de aici si tentatia de a share-ui cat mai multe poze, mesaje, statusuri etc.

Intre timp lucrurile s-au schimbat si am ajuns la 400+ de friends; ce-i drept nu toti friends :), dar oameni cu care am interactionat macar o data de-a lungul vremii - si asta e regula pe care inca o mentin. 

In urma cu cateva luni, tot mai multi friends isi dezactivau conturile, si m-am intrebat ce inseamna pentru mine sa am cont pe Facebook. Sfatul unui prieten a fost sa-l dezactivez o perioada si sa vad atunci, dar nu am facut asta. 

Pentru mine, Facebook este despre interese/ hobby-uri, despre a primi informatii - linkuri despre filme, muzica, poezie, politica, stiri etc., si despre oameni - iar pe unii dintre ei probabil nu ii voi mai vedea vreodata altfel decat in pozele postate, si ca sa pierd vremea :D.

Ps: Acum o saptamana am aflat ca in State, contul de Facebook este cerut la angajare de catre unii angajatori ca sa fie verificat. Nu stiu daca acolo este o practica generalizata, insa eu nu i-am inteles relevanta. Si daca ar fi sa devina o practica generalizata ar trebui sa ne deranjeze sau nu? Si de ce ne-ar deranja daca nu avem nimic de ascuns?

Despre orientare cu mine :D

Ma gandeam zilele astea cum isi alege o persoana punctele de reper...

Cand lucram in Pipera si comandam de mancare sau cand trebuia sa explic cuiva care este cladirea unde lucrez, le spuneam ca este cea cu vacuta si toata lumea stia :) Mi s-a parut si atunci amuzant cum intr-o zona de birouri ale unor colosi, cu sigle luminoase si nume de branduri scrise mare, oamenii isi iau drept punct de reper acel ceva care este total iesit din peisaj.

Cine a stat cat de cat pe langa mine stie ca orientarea in spatiu nu este chiar punctul meu forte :D si ca mi se mai intampla sa ma ratacesc sau sa merg in directia fix opusa.... :)) (Totusi, tin sa mentionez ca in ultimele 3 luni nu mi s-a mai intamplat!). La mine, orientarea cand functioneaza, functioneaza pe baza de magazine sau cladiri frumoase.

Dar oare cum ar fi bine sa-ti alegi punctele de reper?!

Gand #3

"Loialitatea nu se poate uita."
Si nici lipsa ei.

Revenire

A trecut destul de mult de cand eu am trecut pe aici, insa vad ca mai primesc vizite. :)
Motivatia acestei absente este ca din pacate, m-am lasat luata in vartejul a ceea ce se numeste "agitatie zilnica" si nu am mai fost deschisa sa vad chestii care sa-si merite locul aici. Anyway I'm back now si sper sa reusesc sa las o urma cat de at regular.

Intre timp am fost in Franta pe Coasta de Azur - Nice, Monaco, Cannes, Iles de Lerins, Antibes, Cap d'Antibes, Grasse, Menton, Beaulieu sur Mer, Cap Ferat...divin...minunat! Franta ramane Franta oricat ai blama oamenii, birocratia, sistemul si nu ar trebui sa ratezi ocazia de a descoperi ce are de oferit. ... Pentru mine toate aceste locuri sunt pur si simplu "charmante".

Pe lista in continuare sunt Grecia - un tur cu masina de vreo 8-9 zile, dormit pe unde apucam - pensiune, cort, mancat la fel, si Turcia, dar pentru moment doar Istanbul.

Dupa vacanta in Franta am ajuns la o concluzie in ceea ce priveste dorinta noastra de a strabate lumea-n lung si-n lat...si anume ca ar trebui sa facem acum ceea ce odata cu varsta nu o sa mai putem sau vrem sa facem. Ma refer la calatorii lungi, fara prea multa planificare ci doar research ahead, in care descoperi locuri, oameni, o cultura si un stil de viata cat mai apropiat de cel al locului pe care il vizitezi, fara confortul celor 3*+ (ultra) all inclusive...etc. O sa avem timp pentru astea la batranete :)
Si cu putin noroc din iarna punem in aplicare aceasta concluzie si imi indeplinesc si una dintre cele mai arzatoare dorinte in materie de calatorii, dar mai multe despre asta daca va fi cazul :)

O melodie draguta

...de la Rox, Carla Bruni, "fara nicio declaratie" :)

Gand # 2

Si ne-am intors si din scurta noastra excursie in Belgia. A fost tare bine; dincolo de rasfatul papilelor mele gustative, de reintalniri cu oameni dragi, de locuri minunate si de confirmari a unor lucruri deja stiute, a fost ca o frana atunci cand simti ca pierzi controlul masinii...da, incepusem sa am un program prea intens, sa alerg in prea multe parti si evident ca sa am timp sa fac tot ce-mi doream renuntam la somn. Wrong!
Acum sunt bine, saptamana asta am dormit peste 10 ore in fiecare seara si dimineata as fi fost foarte fresh...asta daca nu as fi racita cobza..dar trece si ne facem noi mari si puternici :).

Tot saptamana asta am realizat ca anul asta este pe sfarsite...si nu-mi explic cum, pentru ca eu chiar nu l-am simtit...am resimtit din plin anumite momente, dar altfel nu...adica si acum in Belgia aveam senzatia ca sunt in Olanda (in august), dar straturile de haine pe care le puneam pe mine mi-au amintit ca totusi este iarna :D

...si mi-am mai dat seama ca una peste alta am fost foarte norocoasa, cu totul, :) ca nu regret ce s-ntamplat si cum s-ntamplat, si ca exista si pentru mine cineva care descurca itele atunci cand eu am grija sa le incurc zdravan...sau poate 'timpul le rezolva' :) cine stie!?

Si tot saptamana asta am cerut feedback persoanelor care au fost langa mine anul acesta, si care sper sa-si faca timp sa mi-l dea...anul acesta :)
Si acestora le multumesc tare pentru tot ce m-au invatat si ma invata, pentru rabdare si pentru multe altele. :)

In curand o sa incep sa-mi fac rezolutiile pe 2010 si am un feeling ca eterna 'la anul o sa invat din timp' se va repeta :))

Patriotism, apartenenta

Zilele trecute am inteles un pic din ce te determina sa fii patriot. Cand spun patriot nu ma refer neaparat la "dragostea de tara" ci mai degraba la sentimentul de apartenenta pe care il ai sau nu fata de tara in care te-ai nascut.

De cand i-am cunoscut pe prietenii mei din Colombia si Mexic, m-am tot intrebat de ce isi iubesc ei atat de mult tarile.... pentru ca ei, dintre toti oamenii pe care i-am cunoscut, sunt cei cu cea mai mare dragoste de tara.

Long story short ... poate faptul ca esti in tara ta, dar nu te simti ca si cum ai fi acasa, ca in jurul tau se vorbeste o limba din care nu-ntelegi o iota, ca esti discriminat (in tara ta) pe criterii de provenienta/ limba vorbita, si/ sau faptul ca exista o amenintare continua la integritatea colectiva, dar si individuala, contribuie la amplificarea patriotismului.

Evident sunt multi alti factori si discutia ar avea mai mult sens daca i-am lua in calcul pe toti, dar astea sunt cele care mi-au atras atentia in ultimele zile.

Gand

1st course =

• agenda pe saptamana asta
• planurile de vacanta
• buget de vacanta
• buget pe luna
• lista to buy 4 home
• idei de cadouri ( :)))

+

2nd course =

• 3-4 SMS
• scris chestii perso
• schema model 4 work
• dezvoltat teorii :D

= curs cu prezenta + materie ok + prof hmm => audienta scazuta si timp de relax

Pe de alta parte,

curs fara prezenta + materie naaaaspa + prof zen & deschis => audienta buna + discutii interesante (nu din domeniul materiei predate :D)