Strazile spun o poveste

Intr-una din zilele cu temperaturi neobisnuit de placute pentru data din calendar, ma plimbam pe strazile vechi de pe langa Cismigiu care inca pastreaza ceva din aerul interbelic.
Cei care ma stiu s-au plictisit, sau nu, ratacindu-se cu mine pe strazi si admirand case vechi, asa ca asta poate fi considerat un hobby.

Strada pe care am descoperit-o de curand era, parca, desprinsa dintr-o poveste. Case vechi de-o parte si de alta, linia de tramvai pe mijloc, si orizontul deschis fara a trebui sa lasi capul mult pe spate. Nu vreau sa vorbesc despre starea in care ajunsesera casele, sau despre brutalitatea cu care au fost facute investitiile in gaze, lumina, internet, astea se pot schimba.

Una peste alta, Bucurestiul poate fi frumos daca inca poate sa spuna povesti frumoase oamenilor sai.

PS: De ceva vreme ma gandesc sa strang poze cu casele care imi plac din Bucuresti. Momentan sunt 3, cand se vor strange mai multe le voi pune aici, impreuna cu povestile lor, daca le aflu.

Joaca #3

Oamenii treapta

Si daca ar fi sa vedem oamenii ca trepte?!
Trepte lungi pe care te poti plimba doar in lung, trepte late pe care doar ai senzatia ca avansezi pentru ca nu ajungi sa le urci, trepte aproape plate pe care le avansezi din inertie.
Si mai sunt acele trepte care urca atunci cand tu doar vrei sa faci un pas pe lung sau pe lat, si te dezechilibrezi pentru ca nu e directia ta si ele nu asteapta.
Dar treptele, in general, duc undeva, la fel si oamenii. Unde!? Asta e surpriza.

Vila vs casa

Ce este o vila?
Ce este o casa?
De cand casa cu etaj este vila?
De cand o casa fara etaj nu este vila?

Pentru ca nu este.

Mai multe despre ce a fost si ce este o vila pe...http://en.wikipedia.org/wiki/Villa

Inceput

Ma gandesc la inceputuri ca la plecarile in vacanta, cu entuziasm si nerabdare, cu emotie si cu frica. Dar imi place, si abia astept sa descopar, sa invat, si sa cresc; si atata timp cat plecarile sunt catre locuri pe care mi le-am dorit si cu oameni potriviti totul va fi bine. ^_^

Joaca #2

Luck is an attitude

Unitate

De cateva saptamani il urmaresc pe John Maxwell. Mai jos il puteti vedea intr-unul din videoclipurile sale zilnice "A minute with Maxwell" in care vorbeste despre unitate.

Una din frazele care mi-a ramas: "...viziunea e a mintii si valorile sunt ale inimii."

http://johnmaxwellteam.ro/unitate/

Tu si Dumneavoastra

Am crescut vorbind cu toti adultii cu "dumneavoastra", orice altceva era privit ca lipsa de respect. Exceptie au fost doi veri "rebeli" de-ai lui tata carora intotdeuna le-am spus pe nume, la cererea lor.
Cand am inceput sa lucrez am fost incurajata sa adopt o adresare mai putin formala in relatia cu clientii. La inceput mi s-a parut dificil, ba chiar ma gandeam ca e o lipsa de respect sa vorbesc la pertu cu oameni superiori ierarhic sau mai in varsta. Cu cei in foarte varsta inca mai am retineri :).

Acum vad lucrurile altfel. Respectul nu sta in formulele de adresare, ci in atitudine - si de aici nuantele pe care politetea si familiaritatea le pot lua. Ba mai mult, am inceput sa percep formulele de politete ca pe o distanta impusa de mine sau de cel cu care vorbesc.
Si totusi...noroc cu adresarea in limba engleza.

Definitie

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.
PRIETENÍE ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre prieteni; amiciție. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese și de aspirații. ~a dintre țările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ie 

http://dexonline.ro/definitie/prietenie  

Prin liceu, si chiar si prin facultate, aveam o idee foarte clara despre ce trebuie sa insemne prietenia. Ca si concept, functiona cu bife in foarte multe casute, dintre care imi vin in minte: incredere, loialitate, adevar, intelegere, siguranta ca nu esti judecat.
Evident, lucrurile nu mai stau asa; o fi din cauza ca am crescut si consumam oameni dimineata, la pranz si seara in functie de context si de necesitati - nu stiu. Acum sunt putini cei care ajung sa fie "ai mei", restul intra in categoria cunostiinte sau prieteni. Dar, dincolo de categoriile pe care, social vorbind, esti fortat sa le definesti, am invatat ca fiecare relatie este unica si fiecare om pe care il alegi sa-ti fie aproape, sau care te alege sa-i fii aproape, este o parte din tine, mai mica sau mai mare.

Joaca # 1

Da, ma joc! :)

O noua descoperire

In weekend am descoperit videoclipurile lui Gary Vaynerchuk. Tipul e viu, efervescent si, spre deosebire de alti speakeri, vorbeste pe limba multora.

Gary Vaynerchuk on Focusing On Your Strengths

Gand # 4

Nimic trainic nu se poate cladi pe indiferenta...

Despre o inmormantare

Ma gandeam azi cum se deruleaza filmul unei inmormantari...mai intai primesti vestea, apoi nici nu apuci sa te aduni pentru ca incepi sa dai telefoane pentru a aranja lucrurile - angajezi o firma pentru servicii funerare complete :D (adica cosciug, dric, una/doua coroane), apoi colaci, farfurii, mancare pentru pomana, bani pentru preot, gropar si altii. Totul pe repede inainte si incepi sa te dezmeticesti dupa ce s-a petrecut totul.

Si faci toate astea pentru cel/ cea care a fost, si pentru ca asa trebuie, urmand ca cei care au ramas sa sufere mai tarziu...

Cat timp ai sa stai tu cu tine de la momentul primirii vestii pana la faza de organizare?! ...cat stai singur si fumezi o tigara...

Evolutia Facebook la mine

Mi-am facut cont pe Facebook cand am fost in Franta, in 2007. Motivele - toti ceilalti aveau si vorbeau pe Facebook pentru iesiri, era printre putinele site-uri care mergeau pe netul din camin.

La scurt timp i-am convins si pe cei din jurul meu sa-si faca - pe parinti ca sa-mi vada pozele pe care nu aveam cum sa le trimit, si pe prietenii de acasa ca sa stie de mine. La inceput era foarte personal - doar oamenii aproapiati, cei cu care imi petreceam zilele la scoala, ori cei care erau acasa, in Romania, maxim 50; de aici si tentatia de a share-ui cat mai multe poze, mesaje, statusuri etc.

Intre timp lucrurile s-au schimbat si am ajuns la 400+ de friends; ce-i drept nu toti friends :), dar oameni cu care am interactionat macar o data de-a lungul vremii - si asta e regula pe care inca o mentin. 

In urma cu cateva luni, tot mai multi friends isi dezactivau conturile, si m-am intrebat ce inseamna pentru mine sa am cont pe Facebook. Sfatul unui prieten a fost sa-l dezactivez o perioada si sa vad atunci, dar nu am facut asta. 

Pentru mine, Facebook este despre interese/ hobby-uri, despre a primi informatii - linkuri despre filme, muzica, poezie, politica, stiri etc., si despre oameni - iar pe unii dintre ei probabil nu ii voi mai vedea vreodata altfel decat in pozele postate, si ca sa pierd vremea :D.

Ps: Acum o saptamana am aflat ca in State, contul de Facebook este cerut la angajare de catre unii angajatori ca sa fie verificat. Nu stiu daca acolo este o practica generalizata, insa eu nu i-am inteles relevanta. Si daca ar fi sa devina o practica generalizata ar trebui sa ne deranjeze sau nu? Si de ce ne-ar deranja daca nu avem nimic de ascuns?

Carusel emotional

De cateva saptamani sunt luata prin surprindere de propriile mele trairi si emotii intr-unul dintre mediile pe care am avut grija sa-l fac cat mai steril emotional cu putinta. Probabil e momentul sa cada zidurile, o sa vedem cate si care si ce descopar dincolo de ele. Si nu, nu e o stare proasta sau o toana de moment; eu o vad ca pe o calibrare, si e ok.

Si fix in valtoarea evenimentelor am primit citatul asta:
"Try not to resist the changes that come your way. Instead let life live through you. And do not worry that your life is turning upside down. How do you know that the side you are used to is better than the one to come?"